vineri, 2 decembrie 2011

Definirea Hazardelor

Hazardele reprezinta probabilitatea de aparitie a unor fenomene potential daunatoare omului,produselor activitatii acestuia si mediului inconjurator in ansamblu.
In functie de geneza,hazardele pot fi:
-Naturale
-Antropogene
Cele naturale pot fi:
-Endogene
-Exogene
Hazardele endogene sunt generate de energia provenita din interiorul planetei,ca urmare a redistribuirii permanente a caldurii prin intermediul curentilor de convectie.Ex:Eruptia vulcanilor si cutremurele de pamant.
Procesele exogene se clasifica in :
-Hazarde climatice(seceta,poleiul,ciclonii tropicali,etc)
-Hazarde geomorfologice(alunecarile de teren)
-Hazarde hidrologice(inundatiile)
-Hazarde oceanografice(cresterea nivelului oceanului planetar,iceberg-urile)
-Hazarde biologice(epidemiile,invaziile de lacuste sau rozatoare)
-Hazarde biofizice(incendiile)
-Hazarde astrofizice(caderea meteoritilor)

Hazardele antropogene se refera la razboaie,diferite accidente produse in domeniul agriculturii,industriei,transporturilor,etc.
Un hazard poate fi considerat dezastru daca in urma lui raman cel putin 10 morti sau 50 de persoane ranite si pagube materiale de peste 1 milion de dolari.

Hazarde vulcanice

Denumirea de vulcani provine de la "vulcanus",zeul roman al focului,precum si de la numele unei insule din Marea Mediterana in care se afla un vulcan activ.
Vulcanul este o deschidere in scoarta terestra prin care ajung la suprafata materiale incandescente din interiorul planetei.
O eruptie vulcanica cuprinde in afara de euptia de lava si emanatii de gaze,vapori de apa si fragmente de roca de diferite dimensiuni.
Fragmentele mari care pot atinge sute de kg poarta numele de "Bombe vulcanice",iar fragmentele mici cu diametre de ordinul centimetrilor,poarta numele de "Lapili".
Cauzele eruptiilor vulcanice sunt legate de presiunile exercitate de placile tectonice asupra rezervoarelor subterane de magma,precum si de diferentele de densitate dintre lava si rocile pe care aceasta le strabate.
Raspandirea vulcanilor pe glob.
Pe glob exista aproximativ 800 de vulcani activi care se gasesc in 3 tipuri de zone:
-de subductie
-de rift
-in interiorul placilor litosferice,in asa numitele zone fierbinti ale scoartei.
Zonele de subductie sunt zone de contact a 2 placi litosferice in care placa mai grea coboara si se consuma in astenosfera,iar placa mai usoara se inalta,se comprima si formeaza muntii.Cei mai multi vulcani de pe glob se gasesc in zone de subductie.
In oceanul Pacific acesti vulcani se grupeaza in asa numitul Cerc de Foc al Pacificului.
Acesta cuprinde insulele arhipelagului Indonezian,arhipelagului Filipinez,Japonez,Kurile,America centrala si Vestul Americilor de Nord si Sud.
Vulcanii din peninsula italica(Vezuviu si Etna).

Zonele de rift sunt fracturi care strabat scoarta in intregime,facand posibila iesirea magmei din astenosfera.Se caracterizeaza prin miscari divergente ale placilor.
Cea mai mare parte a rifturilor se gasesc pe fundul oceanelor,cum este riftul Medio-Atlantic,dar exista si pe uscat in Estul Africii.

Vulcanii din interiorul placilor litosferice se gasesc acolo unde acestea sunt mai subtiri.(Ex:Vulcanii din insulele Hawaii,din peninsula Pen Kamceatha)

Clasificarea hazardelor vulcanice

Pe glob exista circa 50 de eruptii pe an,5% dintre acestea prezinta victime omenesti.
Hazardele vulcanice se clasifica in hazarde primare si secundare.
Hazardele primare includ exploziile vulcanice,curgerile de lava,curgerile de piroclastite,curgerile de cenusi vulcanice si emisia de gaze fierbinti.
Piroclastitele includ sfaramaturi de diverse dimensiuni(blocuri,bombe vulcanice,lapili)
Materialul care curge pe pante reprezinta un amestec de lave,cenusi vulcanice,fragmente de roca,gaze si vapori de apa cu temperaturi cuprinse intre 600-1000 grade C.
Hazardele secundare cuprind curgeri de noroi,alunecarile de teren,inundatiile.
Curgerile de noroi se formeaza in cazul umezirii accentuate a materialelor aflate pe pantele vulcanului in urma topirii ghetarilor si zapezilor ce acopera vulcanii,in urma deversarii apei lacurilor cantonate in craterele vulcanilor sau in urma ploilor abundente ce insotesc eruptiile vulcanice.
Alunecarile de teren se datoreaza ruperii unor parti din conul vulcanic ca urmare a presiunilor uriase pe care le exercita lava aflata in ascensiune.
Inundatiile se datoreaza ploilor abundente asociate eruptiilor vulcanice(cenusile vulcanice joaca rolul de nuclee de condensare) si datorita opturarii vailor cu materiale rezultate in urma exploziei vulcanice.
Cutremurele sunt miscari bruste ale scoartei terestre care produc unde elastice si trepidatii cu un impact puternic asupra asezarilor omenesti.
Anual se produc peste 1 milion de cutremure pe glob,dar numai o mica parte din acestea sunt resimtite de om.
Cutremurele sunt de mai multe tipuri.
Cele mai numeroase sunt de origine tectonica(peste 90%).
Mai exista cutremure legate de eruptiile vulcanice care au intensitate mica,cutremure generate de impactul meteoritilor,de alunecarile de teren de mari dimensiuni,de constructia lacurilor de acumulare(acestea se datoreaza presiunilor uriase la care sunt supuse rocile)


Cutremurele tectonice

Sunt cele mai frecvente si mai puternice seisme.Raspandirea lor este legata de configuratia placilor tectonice si de dinamica acestora.
Se produc in 3 tipuri de zone:
-Contact de tip rift
-Coliziunea placilor
-Contact de tip transcurant

Contact de tip rift.Afecteaza in general fundul oceanelor si au intensitate mica.Cutremurele din zonele de coliziune a placilor se produc acolo unde o placa tinde sa se scufunde sub alta,in cadrul fenomenului de subductie.Sunt cutremurele cele mai puternice,2 treimi din acestea producandu-se de-a lungul cercului de foc al Pacificului.

Contactul de tip transcurant se produce atunci cand placile aluneca una pe langa cealalta de-a lungul unei falii.(Falia San Andreas)

Magnitudinea si intensitatea

Cele mai importante elemente ale unui seism sunt:
-Hipocentrul sau focarul
-Epicentrul

Hipocentrul este locul din adancul scoartei unde se declanseaza cutremurele,in lungul unui plan de fractura.
Cutremurele superficiale se produc la adancimi cuprinse intre 0-50 km,cele intermediare se produc intre 50-250km,iar cele adanci intre 250-700km adancime.
Epicentrul este punctul de la suprafata scoartei terestre situat in prelungirea axei terestre care trece prin hipocentru(reprezinta proiectia la suprafata scoartei a hipocentrului).
Energia eliberata prin procesele de fracturare si frecare dintre compartimentele scoartei este utilizata pentru calcularea magnitudinii.
Magnitudinea se exprima in grade conform scarii propuse de seismologul american Richter in 1936,ulterior modificata in 1954.
Oamenii pot sa simta doar cutremurele cu magnitudine mai mare de 2 grade.
Intensitatea indica gradul de distrugere a cladirilor,modul de perceptie a cutremurului de catre oameni si amploarea deformarilor scoartei terestre.